Așa de tare și de intens…e dorul. Mi-e dor de tine Tudor. Așa de mult aș vrea să fii aici, să-ți zic despre știi tu ce, să-ți povestesc despre cum m-am făcut de râs. Așa de dor îmi e…să mă enervezi, să mergem să mâncăm un kebab de la golden, să vorbim despre ce ne deranjează,despre ce ne dorim…
Și mă gândesc….
…Uneori rămâi efectiv mut la cât de profund poate fi un copil.
Azi mi-am amintit de o întâmplare care și acum, pur si simplu, îmi pune inima în loc și dă frâu lacrimilor…
Purtam în piept poza scumpului meu frate,prieten, partener de trupă, partener de șotii, Tudor Hirtie. Eram într-un loc cu mulți copilași. Când să dau a pleca de acolo, vine la mine o fetiță…stă, privește neclintit poza timp de câteva secunde, o săruta rapid și rostește cu voce tare 3 cuvinte: Te iubesc Tudor!.
Nu mai am cuvinte…
Te iubesc Tudor!
[pe 24 iunie 2009 s-au implinit 2 ani. articolul este alcatuit din cuvinte adunate din paginile mele de jurnal.pentru cei care nu cunosc: http://www.youtube.com/watch?v=J5myiZ9bsGE&feature=channel_page]
Dani Dogaru spus,
iunie 25, 2009 @ 5:07 pm
Ade, superba intamplarea cu fetita, e incredibil cum prin lucruri atat de mici ne uimeste Dumnezeu. Mi s-a intamplat si mie vara trecuta ceva asemanator, cand a venit o fetita, ce n-am cunoscut-o si n-am intalnit-o ever, vine si ma saruta pe obraz.Si apoi, fara sa spuna nimic,a plecat. A fost ca si cum God mi-a zis: Stii, te iubesc! Iti arat asta printr-un copil inocent. Asta e iubire adevarata, iubire divina. Prin asta o zi proasta se transforma intr-una magnifica.
Nu l-am cunoscut pe Tudor, as fi vrut, a fost un om super oricum. Tu stii asta, cu siguranta. Important e sa ne revedem toti intr-o zi, intr-o unitate deplina. Tudor e bine, sa ne straduim prin harul Lui sa fim si noi acolo intr-o zi…
cristinutza spus,
iunie 26, 2009 @ 11:29 pm
ce as putea spune?
sunt doar lacrimi pe obraz..
imi amintesc cum de sus de la balcon il priveam cu ochii mei mici, de copil si-mi spuneam in mintea mea:”ce frumos e!!”apoi cand il vedeam plimpanduse in curte si dicutand cu oamenii:”mm ce voinic si destept e!!’
il iubeam chiar daca nu-i vorbisem vreodata, il iubem pt ca eram o copila!
Te salut, Tudor:(
Rodica Botan spus,
octombrie 2, 2009 @ 4:51 am
Nu te cunosc nici pe tine si nici pe Tudor…dar am vazut filmul pina la capat. Viata este o inlantuire de intilniri si despartiri. Ca sa intilnesti dimineata trebuie sa spui adio noptii…Si fiecare bucurie parca se naste dintr-o durere .
Important este ca atit cit a fost printre voi, fratele tau a fost iubit. Am vazut pozele si ele singure vorbesc de personalitatea acelui baiat cu ochi albastrii inteligenti…care este att de sigur pe el incit poate sa se prezinte intr-o situiatie comica, doar sa aduca zimbetul pe fata cuiva…
Deosebit este faptul ca el exista…si intr-o zi ai sa-l vezi din nou. Dincol’ de zare e-o dimineata nesfirsita…acolo-i Tara mea…acolo-i viata…acolo sint si cei dragi plecati dintre noi…
Cind sintem in Christos …nu exista pierderi…
Blessings to you…